Cu copii pe vf Toaca
- stefanantighin
- Nov 2, 2022
- 3 min read
Pe 23 septembrie, am decis ca este ultima sansa ( suficienta lumina naturala ca sa avem timp sa facem traseul in 10 h) pentru a respecta traditia de familia: de a urca la vf Toaca cu copii ( a 3 oara).
Urmarind prognoza,am observat ca va fi mai cald cu 5 grade duminica decat sambata in Durau, asa ca am decis ca urcarea va fi Duminica si nu Sambata ( prefer sa urc Sambata, pentru a avea Duminica timp de recuperare) .
Am ajuns sambata dupa amiaza la Durau, era mult mai frig decat in Targu Neamt. Cand ne-am uitat pe varf , era ceata usoara si se vedea zapada.
Dupa o noapte odihnitoare la Pensiunea Maria, ne-am trezit devreme, am pregatit bagajul, sistemele de purtat, frontala...
Am plecat la 8.30 de la Salvamont, prima parte de traseu de la sosea Emanuel a mers singur, cand traseul a devenit dificil l-am pus si pe el in sistem si a inceput greul. La salvamont ni s-a zis sa nu coboram pe la Duruitoarea ci tot pe la Fantanele
La 9.45 am ajuns la cabana Fantanele, am facut 30 de min pauza de alimentare, hidratare si sedinta foto cu Belvedere.
Pe 10.30 am plecat spre vf Toaca, am pus copii in sistem din nou, nu doreau sa mearga...
Cand o caram pe Ana era usor, are 10 kg dar, Emanuel are 18 kg, a fost 2 ori mai greu pe ascensiune. Din fericire, dupa ce a dormit 30 de min in sistem, Emanuel a vrut sa mearga jos pe ultima parte de ascensiune pana la platou.
Ajunsi la scari , Emanuel a urcat singur cu Maria de mana toate scarile . Pe Ana am carat-o in sistem pana la varf.
La 13 eram sus la varf, dupa aprox 4 h de urcare. Sus era frig, 4 grade, batea vantul, zapada se topea. Dupa ce am facut poze, am coborat spre cabana Dochia.
Emanuel a coborat pe jos, pe Ana am purtat-o in sistem pe scari. Pe platou, printre jnepeni copii au mers pe jos. Pe la 14 am ajuns la schit , am facut plinul de apa , am lasat pomelnic la manastire. Parintele staret ne-a dat la toti cate o cruciulita si a fost de acord sa ne arate un traseu mai scurt catre Duruitoarea... Acest traseu, a fost abrupt, cu zapada, alunecos pe alocuri, la fel de dificil ca traseul de la Dochia la Duruitoarea.
Dupa 45 min de coborare, traseul parintelui ne-a dus pe traseul obisnuit, si continuat coborarea.
Pe ultima parte, langa cascada, am observat ca scarile erau distruse, in locul lor era un lant. A fost cea mai dificila parte, cu copii in sistem , tinandu-ne de lant si incercand sa coboram pe pietrele fara aderenta.
La 16.20 am ajuns la Duruitoarea, am facut poza obisnuita si am plecat pe la 16.45 spre Durau.
Am urmat traseul obisnuit spre Fantanele, de data aceasta copii nu au vrut sa mearga deloc din cauza oboselii. A fost dificil din cauza oboselii acumulate si a faptului ca a trebuit carati copii in sistem.
La prima bifurcare am mers spre traseul de Fantanele stiind ca traseul " cruce albastra" mai scurt va durata este dificil ( experienta din 2021).
La a doua bifurcare, am mers spre Durau, si am ajuns la 19.30 la masina, fix cand s-a lasat intunericul in statiune si in padure.
Am parcurs cei 15 km, 1290 m ascensiune in 10 h ( timp total cu tot cu pauze) , a fost o zi frumoasa pe munte, cu peisaje superbe si un traseu dificil din cauza faptului ca am carat copii in sistem mai mult fata de anul precedent.
Comments